Acţiunea autobuzul
From: jeancernavoda
To: toatălumea
Subject: dictionar
Date: 31 Iulie 2003
Ei bine, daca a asuda este opusul lui a suda, asa cum antidotul gelului este antigelul, aflaţi de la mine că un membru al gărzilor patriotice se numeşte gard patriotic. De la firmă avem în dotare bocanci cu bombeu metalic, obligatorii in centrală, si foarte antipatici picioarelor mele. In schimb ciorapii mei sunt foarte prietenoşi. Cu mine, că mi s-au lipit de tălpi. Cu ceilalţi nu: ataşaţi şi credincioşi unui singur stăpân.
Azi noapte am avut gândaci zburători.
Coajă este acel autobuz având o vârstă dectabilă, poate, cu Carbon 14, şi al cărui motor nu mai există, dar cu care vin eu la serviciu. In rest e bine. Linia de 110 kV n-am facut-o. Pentru ca nu vreau. In plus, azi e joi.
Mă menţin pe poziţii.
caporal jean
[din mail-urile lui Jean]
Dimineaţa, în drum spre Cernavoda, autobuzul care deserveşte Energo pe ruta Feteşti – Unitatea 2, e plin de oameni. Unii stau jos. Sunt cei vechi, care şi-au moştenit locurile de pe vremea Unităţii 1. Nu-i dezlipeşti de-acolo nici cu ranga. Dacă-i auzi, zici că au prins războiul în scaunele alea. Unii moţăie, alţii se uită pe fereastră. Tatiku e venit nou pe şantier, aşa că nu are loc şi doarme de-a-n’picioarelea, rezemat de-un scaun, cu capul lăsat pe spate şi cu gura întredeschisă. Un zgomot de strung gripat îi întrerupe hoinăreala onirică şi îl aruncă două scaune mai în faţă. Tatiku deschide ochii larg şi se uită buimăcit in jur. Zăpăceala e cu atât mai mare cu cât n-are ochelarii pe nas şi nu ştie ce se-ntâmplă. Până la urmă se dezmeticeşte : la capătul dinspre Cernavoda al autostrăzii, autobuzul s-a-nfipt în mijlocul unei curbe la 90 de grade, blocând complet ambele sensuri de circulaţie. In faţă şi-n spate sunt diverse autovehicule, în care se află diverse persoane, care posedă diverşi nervi, diverse limbaje de comunicare şi diverse claxoane, toate folosite la maximum. Şi care aşteaptă reparaţia. Nea Vasile, şoferul, obişnuit cu exerciţiul, coboară tacticos din autobuz (are sculele la el), se bagă sub partea din faţă, şi-ncepe să urle comenzi unui muncitor aflat la volan (“un membru al celulei de criză” gândeşte Tatiku), ghidându-l:
– Băăă ! Acum trage tare dreapta (mai meştereşte ceva)… aşa ; acu dă-i stânga … acu iar dreapta (se aude troznetul eliberator) Gata ! S-a facut !
Nea Vasile se urcă la loc în autobuz, porneşte motorul, bagă-n viteză şi – cu un zgomot de cireadă dusă la tăiere – coaja se urneşte. Cei vechi îşi continuă liniştiţi somnul, inginerii tineri se uită unii la alţii, râd şi spun bancuri ; numai Tatiku e bulversat: se uită împrejur şi-l întreabă buimăcit pe Stanciu:
– Ce s-a-ntamplat, măi ? De ce ne-am oprit ?
Stanciu îi răspunde plictisit :
– Iar se blocă direcţia. Mereu se blochează in curba asta.
Tatiku e oripilat :
– Ce-ai mă ? Cum « mereu se blochează » ? Păi şi voi nu zâceţi nimic, să schimbe şi ei autobuzul… în pana mea, crăpăm p-acilea… şi nevinovaţi pe deasupra.
– Daaa… o să ne dea ăştia avion. Nu păţirăm nimic pân’acu, n-o sa păţim nici de acu’ncolo. Mai nasol e iarna, că nu merge nici căldura. Faci ţurţuri până la servici… Deloc nu poţi să dormi.
– Cum, bă, păi ăstuia i se blochează direcţia şi iarna ?!?? Să meargă mă-sa cu autobuzul atunci…
Alin se pregăteşte să adoarmă :
– O sa mergi, n-avea grijă… Hai, cocoşel, fă nani că mai avem o ţâră şi-ajungem.
*
În aceeaşi dimineaţă, la răsăritul soarelui, într-un apartament din Cernavoda, Jean, în camera lui, doarme liniştit, cu faţa-n sus şi nasul pe post de far pentru muşte. Într-un interval de numai 20 de secunde o nouă lume se dezvăluie însă urechilor sale: este Cristi, colegul lui de apartament care-şi face cunoscută prezenţa prin secvenţa arhicunoscută de fiecare dimineaţă : o uşă care se deschide (de fapt se smulge, la sufragerie), alta se-nchide (adică se trânteşte, la baie), zgomot de apă curgând violent şi – în paralel cu toate aceste refrene calde – un televizor care urlă ştiri de genul « parchetul de pe lângă prefectura Constanţa a dispus inceperea urmăririi penale în cazul… », « o explozie puternică, soldata cu moartea a 8 persoane s-a produs… »… Jean deschide un ochi. Il inchide. Il deschide pe celalalt. Il inchide. In acest moment, vecinul de jos pune manele, la volum maxim. Jean deschide ochii, se uită la ceasul de jos, de lângă pat, se bucură că e în viaţă şi se scoală-n capul oaselor, cu fundul pe marginea patului.
– Ce zi frumoasă !
Face nişte mişcări de gimnastică, se freacă la ochi şi – când recunoaşte zgomotul de baie eliberată – îşi părăseşte camera. Pe hol, Cristi, atacând vijelios spre sufragerie cu un prosop în jurul brâului dă nas în nas cu Jean, care-l salută :
– Bună dimineaţa, domnu inginer !
Cristi e grăbit spre cameră, să-şi vadă ştirile până la capăt:
– Oooo…’neaţa, domnu’. Mergem şi azi la servici ?
– Nu. Mă gândeam să vin de maine. Dar nu mai pot dormi de atâta linişte. Aspiratorul de ce nu-l porneşti ? Sau o bormaşină, un mixer… Cu ce crime ţi-ai inceput dimineata ? Sau un viol, ceva care sa-ţi ridice corespunzator moralul ?
Cristi a ajuns deja in camera lui şi strigă la Jean când crainica anunţă ultimile arestări din noaptea precedentă :
– Ce vrei, băi, sunt ştirile naţionale !
La televizor se aude ceva legat de un botez al nu ştiu cui ; Jean devine brusc atent şi emite prima dilemă pe ziua respectivă :
– Ce chestie : la 3 slujbe importante participă omul in viaţă – botez, nuntă, înmormântare… Îţi dai seama : botezul îl faci cand eşti mic şi nu-ţi dai seama, deja după nuntă devine trist, că urmatoarea slujbă la care te duci în calitate de jucător, e înmormantarea ta… Îmi şi închipui : iese omul fericit din biserică, işi pupă nevasta, face cu mana şi dupa aia se pregateşte să moară…
Cristi se freacă cu prosopul pe spate :
– Asta e meditaţia după manele, sau nu te-ai spălat încă pe faţă ?
Jean se scarpină, intră-n baie, face-un duş rece scoţând urletele de rigoare (Jean e adeptul teoriei « inginerul se căleşte pe şantier », deci nu face niciodată duş cu apă caldă), umple de apă baia şi jumătate din hol şi iese proaspăt şi radios, ducându-se în camera lui. Dacă vecinii de jos continuă cu manelele, îşi ia tacticos CD-ul cu Depeche Mode aflat la îndemână pentru astfel de ocazii, îl pune în combină şi dă la maxim volumul. După care stă liniştit şi numără : unu, doi… cam după 30 de secunde fabrica de salam pe note de la parter îşi încetează activitatea ; Jean opreşte şi el combina începând să-şi facă programul de gimnastică. Nu contează că e în întârziere şi Cristi îl aşteaptă – cel mai important lucru este să-şi termine el gimnastica. După fix un sfert de oră se îmbracă, merge în bucătărie unde Cristi – deja nervos – suferă marţial aşteptarea, cu cafeaua făcută. Nu comentează: s-a obişnuit cu tabieturile nebunului. Jean îi citeşte dezaprobarea de pe moacă şi-i aruncă :
– Ce-ai, mă, iar vrei s-ajungi primul acolo ? Ce-o să faci, o să numeri ciorile de pe reactor? Nu-ţi ajunge că plecăm în fiecare seară ultimii ?
Cristi explodează :
– De mâine vii pe jos ! Ţi-am promis de-atâtea ori !!!
Jean îşi bea c-o mână cafeaua, cu alta se încalţă şi cu cealaltă îi spune lui Cristi :
– Na, bă, că sunt gata ! Tu eşti de vină că nu anunţi la ce oră plecăm. Ba la fix, ba la şi trei minute, ba la şi cinci… m-ai înebunit… nu mai poate omul să-şi facă un program regulat cu tine.
Ritualul de dimineaţă se încheie, Cristi cedează şi nu mai face nici un comentariu, cei doi se suie în maşină şi pleacă la serviciu.
*
Este şapte şi douăzeci când cei doi se întâlnesc la sediu cu restul găştii de ingineri, proaspăt daţi jos din coşmarul pe patru roţi, răspândindu-se fiecare la birourile lor, pentru a se schimba şi a-şi pune ordine în hârtiile pentru şedinţa de dimineaţă. Este momentul ca Jean să-şi facă din nou cunoscută prezenţa prin nelipsitul salut de dimineaţă :
– Bună seara ! Ce fac fetele ? şi-ncepe să dea mâna cu fiecare coleg în parte. Floakă răspunde, ca de obicei :
– Eh, ce să facem.. şi noi, ca damele – la coafor !
– Aaa ! Vă epilaţi, vă epilaţi… vă faceţi frumoase… bine, mă ! după care pleacă, trece pe lângă grupul de fumători adunaţi în spatele clădirii, şi le-aruncă :
– Doamnele… bună seara, nu vă supăraţi : aici se ţine astăzi greva ?
Este şapte şi jumătate. La Cernavoda începe o nouă zi de şantier.
[Cernavoda, 09 Octombrie 2006]