Casă de piatră
Merg astăzi să-mi ridic buletinul. Îmi ziseseră după 1 săptămână, eu am venit după 8 zile, ca să fiu sigur. Am fost foarte sigur până la ghișeu, unde mi se spune:
– Nu vi-l găsesc. Întrebați la “depuneri acte”, poate s-a încurcat ceva.
Doamna de la depuneri sare în sus când îi spun numele:
– Nu ați adus certificatul de căsătorie!!
– Nu-s căsătorit. Sunt divorțat din 2001. Am adus actele.
Eram foarte sigur pe mine, mă pregătisem intens pentru proba olimpică “buletin nou”. Adusesem tot pedigriul familial cu mine, copie, original, notele din facultate, declarațiile că nu am copiat, că nu mint și nu beau etc. Doamna insistă, privindu-mă deja cu uitătura specifică eștiuninfractorștiueu.
– Ba da! V-ați recăsătorit în 2004. În Mai. Actele sunt pentru divorțul din 2001.
E drept, mie-mi place să beau și mai uit. Dar în perioada aia eram cuplat cu o damă foarte bine, care dac-ar afla acuma că m-am căsătorit sub nasul ei ar veni și mi-ar rupe oasele.
Tipa se uita la mine așteptând să recunosc. Psihologia victimă-agresor chiar funcționează și chiar începusem să-mi pun întrebarea ce mama naibii făcusem în 2004?!? Transpir și mă rușinez:
– Doamnă, mă jur că-s neprihănit! Puteți să verificați încă o dată?
– Da, domnule, sunteți căsătorit!
– Păi de unde știți?
– Păi figurați în baza noastră de date!
– Și de ce figurez în baza de date dacă nu-s căsătorit?
– Pentru că sunteți căsătorit.
O asemenea argumentație recurentă cere o pregătire specială și o facultate de Filosofie, așa că mă las păgubaș și trec în faza defensivă:
– Bine, ce să fac acuma?
– Ieșiți pe hol, până verific la șefa.
Ies speriat pe hol, neștiind dacă e o bună strategie să fug la mama sau să aștept mascații care mă vor aresta dintr-o clipă în alta. Doamna iese cu amnistia pe ușă:
– Mergeți acasă. Noi sunăm la centru. Dacă nu vă sunăm până Luni, înseamnă că sunteți în regulă, puteți veni să vă luați buletinul.
***
Ideea e că până Luni eu sunt însurat. Ceea ce ridică niște probleme. Dacă ies cu vreo damă în week-end se cheamă că fac adulter. Nu mi-am făcut petrecerea burlacilor. Prietenii sunt deja ofticați că nu i-am chemat la nuntă. Nici darul nu l-am primit. Cum mă justific față de nuntașii care, totuși, au venit iar eu nu eram acolo? Și, mai ales, dacă chiar sunt însurat, cum naiba divorțez? Dar dacă nevastă-mea e mișto, mai vreau să divorțez? Dar ea de mine? O fi având buletin?
Până una alta, merg dincolo să-mi caut muierea. Dacă n-o găsesc, fetelor, se oferă, vă rog, cineva să divorțeze de mine?