Parlamos
Ma laudam in episodul trecut cu greva de Vineri. Mda, si sunt convins ca ati zis ca fac misto. Bine.
Luni dimineata, micul dejun, cafea, astept duba, se face 6 jumatate, apare Arturo, un coleg care sta in acelasi hotel cu mine :
– Ion, nu mergem azi in santier.
– Para que ?
– M-a sunat Carlos : e greva, si-au blocat astia drumurile. Nu se poate intra pe niciunde. Stam acasa, pana se comunica altceva. Muy triste.
Da, am fost muy triste in ziua aia, ca am zacut in hotel, am dormit, am ascultat muzica si mi-am simtit Eu-l mult mai aproape.
*
Iredentismul maghiar nu are limite, m-am convins : argentinienii nu-si recunosc originea romaneasca ! Desi cresc si mananca vaci, la fel ca noi (care crestem si mancam oi, niste vaci mai mici), ei vorbesc spaniola, o moldoveneasca frantuzita, din care nu s-a pierdut perfectul simplu, foarte utilizat pe aici.
M-am trezit, Marti dimineata, singurul roman de pe santier. De fapt, nu: vroiam sa spun unicul care vorbea engleza. Ceilalti romani de acolo vorbeau spaniola, cum am spus mai sus, din cauza ungurilor.
Vineri fusese ultima zi pentru Eliana, o colega din Peru, care rupea foarte bine engleza, si care fusese interpretul meu pentru electricienii cu care lucram. Din pacate, ii expirase viza de Argentina, eveniment care ma va afecta si pe mine in curandul apropiat, la drum de seara, cu avion. Asa ca m-am trezit singur, fata in fata cu : una bucata generator, un maldar de scheme electrice si o gramada organizata de electricieni argentinieni care se uitau la mine.
Bueno.
Que tal, buenos dias, hola, muy bien, si eu pe voi, da. Astea le stiam. Desi par foarte multe cuvinte, ele nu pot fi folosite atunci cand vrei sa spui cuiva « azi vreau sa verificam polaritatea la transformatorii de curent ». Si nici atunci cand vrei sa explici cum. Stiu, tot romanul vorbeste spaniola, din telenovele. Dar eu nu am auzit-o niciodata nici pe Thalia, nici pe Natalia Oreiro, si nici macar pe sclava Isaura (care se pricepea, desi in portugheza) povestindu-i lui Alonzo despre cum se realizeaza steaua la transformator sau despre inversarea fazelor la neutru. Pentru asta exista creion, hartie, si ceea ce psihologii moderni numesc limbajul trupului.
– Nosotros tenemos que (pana aici stiu, p-asta am invatat-o : trebuie sa) deconexamos lor firos d’aqui y conexamos aja. Se uita la mine frumos (sunt foarte politicosi), zambeste (e clar, nu a inteles nimic : un om cand intelege nu zambeste) si se apuca sa faca o tampenie. Il opresc, pun mana pe surubelinita, fac eu ce-ncercam sa-i explic lui. Ma opreste si el, da din maini si-mi explica :
– Checkiamos. (dragut, incearca in engleza, adica l-a verificat deja, imi arata pe hartie un desen facut de mana cu creionul). Continui sa-i explic :
– Si, pero tu le-oi fi verifigados, dar nu e bueno asi. Los desenos originales indiqua un altra cosa. Nu pricepe faza cu autre-chose-ul, in schimb imi arata ca stie si el cateva cuvinte in italiana. Radem amandoi, eu ii spun ceva in franceza, ne cacam pe noi de ras, nu stim de ce. Ajungem la un punct comun : gasim un vinovat ca nu merg alea.
– Aaa ! Ingeneria, falta ! da, greseala de inginerie, e bine, ne oprim aici.
Toate aceste dialoguri sunt insotite, desigur, de gesturi ample, largi, un balet lingvistic care ma face foarte popular printre colegii de la Pan American (las, ca daca ne plictisim azi si nu e greva, vine Ion si-l punem sa ne explice cam ce avem de facut).
Evoluam firesc, lucrurile decurgeau normal, vorbeam deja foarte bine spaniola cu dreapta (stanga e ocupata cu multimetrul), pana cand am ajuns intr-un impas, numit Motorola. Motorola este un cuvant cheie, o bariera comunicationala careia alti psihologi moderni ii spun radio. Chiar cu foarte mult exercitiu, si cel mai bun mim nu ar putea explica celui din partea ailalta, pe calea undelor, ce are de facut. Si totusi, ingeniozitatea romaneasca nu are limite :
– Fabian para Ion… Fabian para Ion…
– Hola, Ion… adelante…
– Nosotros…ahora…aaaa…. Las’ ca vin sa-ti arat…
Las totul balta, multimetrul, radioul, surubelnita si fuga-fuga alerg ca o caprioara cu casca in partea ailalta a generatorului, sa-i arat omului ce avem de facut. Ne bucuram amandoi ca niste copii. Eu fac balet, el imi spune linistitor checkiamos, checkiamos, facem testul.
Bueno.
Sunt mai relaxat acuma; intre timp am inceput sa raspund si la telefoane, in birou, de cand Carlos, seful de santier, ma lasa singurica : cand nu stiu ce sa zic, iau verbul (sau substantivul, ma rog, ce-am nevoie atunci), il dau prin franceza, ii bag un « os » la sfarsit si merge treaba ca unsa. Ce mai conteaza cine si ce a inteles ? Vorbimos, parlamos, ole !
Partea cea mai frumoasa e ca maine vine in site un american, coleg pe parte electrica, si-asta e chiar bata (par, stalp, lemn) ca orice american care nici engleza n-o vorbeste bine. Sa vezi atunci ce ma distrez io !
*
Ba, voi stiati ca Che Guevara s-a nascut in Argentina ? Si mie de ce nu mi-ati spus ?
*
Cateodata nu e bine sa faci pe desteptul, si nici sa te bucuri de raul altuia. Mai ales ca suntem in post.
A venit americanul, si, nu stie nicio alta limba decat georgiana, si, a incercat sa vorbeasca cu argentinienii de la electric, si, a facut putina gimnastica, claro, a transpirat oleaca, excelente, dupa care a rezolvat problema usor, rapid si eficient, ca debarcarea-n Iraq :
– Ion, my brother, gotta help, man…
In clipa aceea am stiut ca nu sunt un bun crestin bucurandu-ma de incercarile aproapelui. Dar am devenit un foarte bun profet, stiind exact ceea ce va urma. In biroul meu intra, unul dupa altul, ca doi copii vinovati, Earl si Fabian, imi pun o schema in brate, si-ncep sa arate cu degetul unul spre altul, vorbind fiecare in romaneasca lui uite, tati, ce mi-a facut ala. Dupa care imi arata un punct de pe schema. De ce nu ? Imi plac lucrurile noi ; n-am mai tradus niciodata din spaniola in engleza. Imi las toate treburile, si ies afara, in camp, cu ei :
– Hai, aratati-mi unde !
Problema era destul de complexa: americanul trebuia sa conexeze un fir intre bornele 5 si 6, iar Fabian, argentinianul, imi spunea ca nu, nu e asa. Dar cum ? Pai simplu : trebuie sa conexam un fir intre 5 si 6 ! Sa-i bat si sa-i trimit la culcare, ca e tarziu ? Nu : sunt intelegator. Ii spun lui Earl ca are dreptate, si vom conexa un fir intre 5 si 6, in timp ce lui Fabian ii spun ca da, are dreptate, vom conexa un fir intre 5 si 6. Se uita la mine, luminati ce destept e Ion asta ! Mie-mi spuneti…
Rad eu, dar m-am apucat serios de spaniola : cand sunt la birou cu stanga corectez schemele electrice iar cu dreapta conjug un verb.
Oare portugheza o fi grea?
*
Si sa vezi acum ce se distreaza toata lumea ca sunt translatorul oficial al GE !
*
Gimnastica de dimineata nu este o inventie a coreenilor care pleaca la lucru, ci un obicei argentinian al celor care pleaca la liceu.
Eu ii iubesc foarte mult pe romani pentru ca ai nostri fac toata treaba in mod natural, respectandu-si tabieturile, la ore civilizate : omul merge mai intai acasa, e deja dupa ora 16, il cearta nevasta, iese la o carciuma, bea, isi varsa oful, e deja trecut de 7 seara, dupa care, vazand ca e ora, se apuca si de gimnastica.
In Argentina totul se petrece invers, in sensul ca astia se pornesc de dimineata, si seara se imbata, canta si ies cu masinile pe strazi, la pocnit.
Pentru ca altfel nu-mi explic cum azi-dimineata, la ora 6 (sase, fratilor, sase, multi dintre voi nici nu stiu ca exista si aceasta ora), cand imi beam cafeaua in restaurantul hotelului, asteptandu-l pe Gonzalo cu duba, vad foarte multa miscare populara in strada. Devin mai atent : cafteala. Cum e prima la care asist in Argentina, demarez investigatiile vizuale. La inceput am crezut ca se bat vreo doi pentru cine stie ce motiv scolar (nu-si facusera temele, sau nu se-ntelegeau la o rima, ori nu le daduse la fel o ecuatie) si ceilalti, saritori, venisera sa-i desparta. Numai jumatate din afirmatia mea este adevarata : ceilalti erau foarte saritori, verdad, dar la bataie. Vroiau si ei, na, ce ? Am incercat sa-mi dau seama care sunt cele doua tabere care se dusmanesc ; dar dupa ce am vazut doi insi caftindu-l pe al treilea, iar apoi luandu-se prieteneste la omor intre ei, nu am mai incercat. Treaba a durat cam un sfert de ora, timp in care toata lumea a batut pe toata lumea. Chestia e buna, si foarte sanatoasa, ar spune un psiholog pe care-l cunosc, pentru ca dupa consumarea evenimentului, nimeni nu poarta pica la nimeni. Nu ramai cu traume, frustrari, amintiri neplacute : nici nu mai stii la sfarsit de la care dintre cei 50 care te-au pocnit ai furat-o mai tare.
Un fel de hora moderna, as putea spune. Tin minte ca-mi povestea tata cum era treaba cu horele-n sat : dupa ce se termina muzica (si berea) baietii se adunau linistiti, incepeau sa rupa ulucile din garduri si sa se ia la omor. Afirm din nou si scot in evidenta rezistenta poporului roman infinit mai mare : una-i sa te bata careva cu caprioru’ si alta e cu pumnii, cum fac astia. Plus ca, asa cum am mai spus, totul se petrecea la noi in lumina pastorala a dupa-amiezii, adica la ore decente, divertismentul tinand loc de « Magazinul duminical », putand fi urmarit si comentat de oricine.
Pai, cine se scoala la astia sa vada o bataie la 6 dimineata ? Iti dai seama cata audienta se pierde ? Ciudati oameni, pe cuvantul meu !
Am uitat sa specific ca exact in coltul strazii cu pricina, la 50 m de hotelul meu, este Circa de Politie a orasului Comodoro. Aceasta ca un fapt divers, nu ca as fi vazut pe cineva in uniforma sa intervina. In caz ca va mirati, sa stiti de la mine : inauntru se tin pariurile.
*
Mi-a zis Tatiku, la plecare :
– Bai, tata, du-te ca-s misto de tot argentiniencele
Ca orice informatie venita de la Tatiku, si aceasta contine o uriasa doza de divertisment oniric ; pentru ca ii spun si lui, va spun si voua, spun la toata lumea : nu, bai, tananaule, nu-s: sunt urate cu spume! Spanioloaicele sunt mult mai faine, iar ca romancele n-ai sa vezi, manca-l-ar tata! Nici nu le fac poze, ca stric aparatul.
Iar motivul este simplu : stim cu totii ca femeia a fost creata din barbat. Deci orice femeie frumoasa are un originator frumos. Care deducem noi de-acilea ca barbatii romani sunt foarte frumosi. Ceea ce eu stiu in fiecare dimineata, cand ma priveste oglinda la 5 jumate.
Pe scurt : orice romanca este mai frumoasa decat o femeie de pe-aici…
…Tatikule, tu esti mai frumos decat orice femeie de pe-aici.