Ventilaţie
Lucram pe GTG-uri. Gas Turbine Generators. Nişte grupuri mici, comparativ cu Cernavoda, de vreo 40 MW fiecare, dar destul de mari cât să ocupe o tarla cam de câteva sute de răzoare de ceapă. Aveam programat, cu John – tipul de la General Electric, testele pe sistemul de ventilaţie. Trebuia verificat fiecare ventilator, de pe fiecare unitate a turbinei : îl urneam, vedeam curentul de pornire, îl lasam sa mearga liber vreun minut si dup-aia îl opream, porneam altul şi tot aşa.
– Who will be the running man?
Running man este un fel de iepuraş de câmp, cel care se duce să verifice dacă în zona ventilatorilor nu lucreaza nimeni, dacă există vreun blocaj sau, in general, dacă există ori ba vreun impediment în a porni utilajul. Ma ofer eu, bine-nţeles, că nu mai era altcineva prin zonă, iar John trebuia să rămână la pupitrul de comandă, pentru pornirea automată.
– 88-BA4… Ăsta pe unde-o fi ?
Mă caţăr peste tot, pe turbină, urc pe toate platformele, până la urmă îl găsesc. Il sun pe John :
– John, 88-BA4 ready. You can run safely.
Comanda, porneşte, aleargă un minut, totul fain, îl sun iarăşi:
– John, motor OK. No funnny noises, fan is running smoothly.
Cobor de pe platformă, intru-n mini-camera de comandă, măsor curenţii : totul OK. Următorul ventilator. Repet aceeaşi schema cu căţăratul – confirmatul – coborâtul. Afară erau patruzeci şi ceva de grade la umbră, în timp ce ventilatoarele erau in plin soare, iar clădirea GTG-ului are vreo 3 etaje. După ce exersez aceeaşi schemă de vreo 10 ori (sunt cam 14 ventilatoare mari, în total), ajungem la motoarele ce acţionează sistemele de ventilaţie în camera turbinei. Eram deja plictisit, transpirat şi încântat de perspectiva de a mai face câteva ture de agrement. Mă duc, totuşi, la turbină, dau acolo de Rajeesh, mecanicul de la General Electric, depistez cam pe unde vine tubulatura de ventilaţie şi-l întreb, arătându-i cu degetul gura de aspiraţie :
– Rajeesh, putem porni şi noi ventilatoarele astea doua ?
– Nuuu! Lucrăm aici, în zona asta! Verificaţi altele ! Îmi pare rău, Ion !
Bine. Mă duc, îi zic lui John că p-alea două nu le putem învârti, trecem la următoarele. Tot pe clădirea turbinei, dar în altă parte. In care altă parte nu ştiam, şi nici nu mai aveam chef să aflu. Ma duc, totuşi, iarăşi, de data asta nu mai dau de Rajeesh, mă-ntorc la John şi-i zic :
– John, everything’s OK : we can run the motors. In principiu, nu e nimeni pe-acolo.
– Oricum, zice John calm (John e englez), un pic de ventilaţie nu are cum să strice nimănui: eu cred chiar că-i va bucura, pe căldurile astea.
Zis şi făcut: John forţează logica de comandă, 3 – 2 – 1, motorul porneşte, parametri OK, mă aşez plictisit cu curul pe o masă. De afară se auzeau, estompat, nişte urlete, dar nu le-am băgat in seama. Mă uit la ceas: mai era un sfert de ora şi se făcea ora mesei. Casc. In clipa aceea, intră val-vârtej în camera de comanda Rajeesh, cu părul zbârlit şi plin tot de praf :
– Cine a facut chestia asta ? Vreau sa ştiu cine a facut ? You ? (şi arată cu degetul spre mine)
Zic :
– Ce ?
– Cine a pornit ventilatoarele in compartimentul turbinei ? Fără să mă întrebe !?
Imi venea să râd, văzându-l, dar m-am stăpanit. John se bagase tot cu capu-n calculatorul de comandă al sistemului, modificând nu ştiu ce parametri. Zic :
– Aaa… Ventilatoarele ? (de parcă acum auzeam cuvantul ăsta)… Cred ca eu şi cu… John…
John se bagă şi el în vorba, calm :
– Cred ca nu poate fi o problemă: în fond, este vorba de ventilaţie, de circulaţie de aer !
Rajeesh e-n culmea erecţiei vocale :
– Turbina era plina de praf ! Cand aţi pornit alea s-au ridicat tone în aer… Fug muncitorii înnebuniţi!
Acum am inţeles urletele. Râdeam, deja, fără frane, imaginându-mi toţi indienii care lucrau pe si sub turbina, risipindu-se ţipând de-a valma în toate direcţiile, cand au pornit uriaşele ventilatoare. John vede, totuşi, partea bună a lucrurilor:
– Oricum, ventilaţia functionează, iar parametrii sunt buni.
Rajeesh e turbat:
– Vreau sa fiu anunţat! Să nu se mai repete !
Imi cer scuze, intr-un mod diplomatic, şi-i strâng mâna :
– Rajeesh, promit că nu se va mai întâmpla. Am mers la turbină, dar nu te-am găsit…
– …am telefon ! normal că nu m-ai găsit, că eram cu toţii sub turbină !
Chestia asta vine la vreo 2 metri sub pământ, iar accesul se face printr-o trapă. Iar îmi vine să râd, dar mă abţin, imaginându-mi cum au ieşit cu toţii ultrarapid taman de-acolo, când s-a dat răspândirea. Sunt serios în continuare :
– De-acum, nu pornim nimic fără tine !
Rajeesh se mai calmează. Dă să plece, dar îl întrerup :
– Ăăăă… Rajeesh, am mai avea 2 ventilatoare de pornit, de la cladirea generatorului… dacă tot aţi ieşit de-acolo, cu toţii… durează 3 minute !
Rajeesh răguşeşte iarăşi :
– Nu mai porniţi nimic ! Lucrăm la aliniamentul turbinei ! Lăsaţi ventilatoarele-n pace !
M-am uitat la ceas: 10:45. Deja Floacă si Popescu mă aşteptau să vin sa-i iau cu maşina, pentru a merge la masă. Ii zic lui John că amânăm ultimile teste pentru mâine, îmi iau rucsacul, ies din camera de comanda şi plec. Mai dau cu ochiul spre clădirea turbinei :muncitorii indieni isi reluau si ei, linistiti, pozitiile de lucru, râzând şi vorbind între ei. Eram, totuşi, mulţumit : avuseseră parte de distracţie gratuită.
Ras Laffan, 08 August 2009
Tag:CSS, foundation