Vine, vine primavara…
Fix pe data de 6 Aprilie, plec dimineata din Pori cu restrictia de viteza de 80 km/h, si ma intorc dupa-amiaza privind uimit noile panouri cu 100. Asa-i traditia la finlandezi: toamna, prin Noiembrie, cand incepe sezonul rece, demonteaza toate indicatoarele “de vara”, cu 100, si le pun pe-alea de 80; dupa care le sucesc, iarasi, primavara.
N-am inteles de ce pe 6 Aprilie: nu e nici Luni, nici inceput de luna, si nici ziua nationala a renului. Ma rog, treaba lor. Au ei traditiile lor simpatice.
*
Vine-vine primavara; cu viteza de 7 minute/zi. Nici nu stiu cum am trecut (ultrarapid) de la iarna deprimanta la vesela zi-lumina. La ora la care scriu le soleil fuckin’ brille si e deja 11 noaptea. Organismul refuza sa mearga la somn, desi am discutii aprige cu el.
Ii bag doua beri si cedeaza.
Si e abia luna Mai. Misto.
*
M-am trezit azi-noapte pentru traditionalul pipi (singurul inconvenient al berii), si in drumul spre pat am realizat superba lumina de afara. Ia uite, bai, e deja dimineata, imi zic. Ma uit la ceas: 4:16 a.m.! Soarele radea vesel intr-un colt, iar eu nu stiam ce sa fac. M-am culcat la loc si m-am trezit la pranz; adica la 9 dimineata.
*
Nu stiam de ce imi plac atat de tare finlandezii. De la steag: alb-albastru.
Acum suntem campioni mondiali la hochei (“Su-o-mi on/ mailmaanmestari!”), chestie care propulseaza Oltenia pe locul intai nu numai la pepeni, Mihai Viteazu si fotbal, ci si la hockey.
Veti spune “bine, dar oltenii nu joaca hockey!”. Tocmai: sa fii campion fara sa vezi in viata ta un patinoar este o performanta. Cine nu crede sa se uite pe steagul castigatorilor Cupei Mondiale de la Bratislava: este alb-albastru. 6-1 in finala, cu Suedia. Trofeul e la Craiova.
*
Au si astia ungurii lor…
Testam intr-o zi un sistem portabil de alarma incendiu, la mine in birou. Antene, unitate centrala, semnalizari, becuri, tot tacamul. Din cand in cand, mai urla hupa, se aprindeau becurile, craciun fericit.
Apare Leo, un finlandez de pe culoar.
– Ce-s astea?
– Ne-a venit pachetul de la Binladen (era ziua in care crapase Osama). Niste bombe, explozibil si harti cu tinte. Ne antrenam.
– Trimiteti si-n America ceva?
– Care America, zic? Am rezolvat-o de aseara!
Radem amandoi. El continua:
– Atunci trimiteti una si-n Suedia.
Pret de 4 milisecunde ma blochez. “Suedia? Nu m-am gandit niciodata la Suedia. De ce Suedia?!??”.
– Pai da, explica Leo: daca nu trimiteti voi, ne ataca ei. Asa ca mai bine rezolvam acum, direct.
Era destul de serios. Stiam ca au ei niste issues cu suedezii, dar nu cuprindeam tot. Acum am inteles: istoria lor se limiteaza la “vin rusii” sau “vin suedezii”. Frustrant. Doua mari imperii. In 1917 s-au caftit cu toti si au iesit independenti. Dar tot mai au complexul svenska, si au senzatia ca, de pe o zi pe alta, vin vecinii peste ei.
*
Doamne! Nu puteam sa stam, si noi, sub suedezi cateva sute de ani? Eram primul care declara ca Ardealul e al lor! Luati-l, frate, venim si noi! Urcam Feleacul cu steagul galben-albastru in mana si-l infigeam acolo, pe partia de ski… Cum era sa fabricam Volvo la Pitesti? Si Elvila sa fie o sucursala IKEA? E nedreapta lumea asta!