Nepoate, unde-ai pus curenţii?

– Băi, uite care-i chestia: plec şi eu mâine acasă, la mine, în Ardeal. M-am învoit la beneficiar, la Commissioning, totul este-n regulă, mai rămânea să ştii şi tu.

Este Joi, iar Nepotu, în birou la Jean, încearcă să obţină o învoire pentru un week-end mai lung. Vasile e şi el de faţă, sosit cu o altă treabă.

– Da, nicio problemă… Ia spune, unde-ai lucrat? Ce probe aţi mai făcut? Ai lăsat lucrarea terminată?

– Sigur: păi lucrez la pompele principale… am măsurat cablul de alimentare, am verificat sertarul, am luat curenţii…

– Ce-ai făcut?? îl întrerupe Jean…

– Am luat curenţii…

– Aha. Lui Jean îi strălucesc dintr-o dată ochii: un semn scurt lui Vasile şi închide discuţia cu Nepotu. Da, bine… nicio problemă… poţi să pleci liniştit.

Vasile râde şi el pe sub mustaţă, Nepotu iese, dar se-ntoarce din uşă să-l mai roage pe Jean:

– Măi, dacă sună ăştia de la commssioning mâine, le spui tu că treaba-i rezolvată şi că vorbim luni.

– Sigur că da: n-ai nicio nădejde! îl încurajează Jean. Adio!

*

Vineri, a doua zi, Vasile se prezintă prompt la Jean în birou şi-i zice:

– Eşti gata? Hai să i-o facem lu Nepotu.

Jean îşi freacă fericit mâinile:

– Hai!

Pune mâna pe telefon, formează numărul victimei, îşi drege vocea şi când Nepotu răspunde începe să zbiere managerial:

– Băăăă! Tu eşti tâmpit la cap?!?? Unde eşti?

După ce trece momentul de panică, Nepotu răspunde firav:

– Unde să fiu? În tren…

– Niciun tren… trebuie să vii imediat înapoi!

– Dar ce s-a-ntâmplat?

– Bă! Tu ai luat curenţii la pompele de alimentare, alaltăieri?

– Da…. eu….

– Păi şi unde i-ai pus?? Ţipă ăştia disperaţi pe-acilea că nu-i găsesc… Nu poţi să te-ntorci?

– Ce să găsească???? e oripilat Nepotu… Cum să mă-ntorc… sunt la Braşov acuma…

– Curenţii, deşteptule, curenţii… ai lăsat pompele fără curenţi… două zile i-au căutat ăştia şi acum mă sună pe mine…

Panică. Pauză. Jean continuă:

– Băi, aici e centrală nucleară, ai înţeles?!? Nu face fiecare ce-l taie capul. Ia uită-te-n bagaje. Ai luat curenţii şi-ai plecat cu ei.

– N-am luat, mă, nimic. Pe cuvântul meu de-onoare!!!

Vasile e torpilat de râs şi iese din birou, să nu-l audă Nepotu. Jean lungeşte circul:

– Bă, uită-te bine, că nu-i de glumă: dac-ai luat curenţii şi-ai fugit cu ei, e jale… Ne caută ăştia de la pază şi protecţie şi-n cur.

Nepotu începe să se prindă, în sfârşit… Era şi timpul: nici Jean nu mai putea:

– Haide, băi, Jeane, voi faceţi cumva mişto de mine?

Jean îl mai freacă o ţîră:

– Băi, deşteptule, tu ştii ce curent consumă o pompă de-asta, în sarcină nominală?

– Nnnnnu ştiu…

– Peste o mie de amperi! O-mi-e! Şi tu i-ai luat pe toţi. În Ardeal. Ce faci cu ei acolo?

Nepotu se calmează:

– Eeee… îmi fac fântână… hai, băi, Jeane, băi, că am transpirat tot.

Jean îl apostrofează, înainte de a-nchide:

– Băi, deşteptule, ţi-am zis de-atâtea ori să-nveţi să vorbeşti ca un inginer: ai măsurat curenţii, nu ai luat curenţii…

Cernavoda, 10 August 2007