“- … și ce-nseamnă asta?”
E întrebarea “aia”, care împreună cu “și ce-o să se-ntâmple” sau “eu când mă mărit” îmi umplu neocortexul cu stare de bine…
Am învățat că totul pe lumea asta este o chesiune de poziționare. Iar punerea unei întrebări corecte este adesea cheia către răspuns și către succes. Abordarea astrologică tradițională merge pe ideea “și ce-nseamnă asta?/ ce-o să se-ntâmple”? Întrebare care, dacă ar avea un răspuns, ar arunca evoluția umană la coș.
Pentru mine, întrebarea corectă este “și ce pot face eu?” sau “cum pot folosi eu chestia asta?”. Un aspect creat pe cer (și-n conștiințele noastre) între două planete semnifică o parte a unui ciclu care începe, se termină sau e pe undeva într-un punct esențial. Cum ziceam mai deunăzi, ca la mașina de spălat: “ce program e acum? Ah, da, de prespălare! Bagă-i dero”.
Sfatul meu a fost și este, dintotdeauna, să nu minimalizăm sau să punem pe locul doi conștiința și forța spiritului uman în defavoarea unui determinism ieftin. Chestia cu “astrele predispun” rămâne, pentru mine, în picioare….
***
Spre exemplu, săptămâna aceasta avem niște evenimente. Luna e în descreștere, Mercur se oprește din mersul de-a-ndărătălea și se urnește “direct”, iar Soarele intră-n Balanță: echinocțiul de toamnă. Ole! Pe deasupra, Venus intră-n Scorpion.
Cum discutăm de un ciclu Soare-Lună descrescător, început la eclipsa din Pești, continuăm rezolvarea chestiunilor din trecut: dereticăm, închidem capitole, curățăm în casă, în minți și în suflete, rezolvăm ce mai aveam noi de rezolvat și ne-am tot câcâit. Un joc nou și frumos va începe din 30 septembrie încolo, când avem Luna Nouă în Balanță, cu Jupiter participant direct. Până atunci, rămâne îndemnul: la muncă, tovarăși!
Să fie bine,
Vrăjitoarea Electrică
Am descoperit vrajitoarea electrica intamplator. Dar, cum nimic nu e intamplator pe lumea asta, m-am trezit deschind usa ei si…bine am facut. Am citit azi ceva, am citit maine, si mi-am zis: ” bai, da´bine scrie fata asta”!
Voiam sa ii spun si eu ei un “happy echinoctiu” inapoi si am intrat de-a binelea printre hartii sa o cunosc mai bine.
Acum, ce sa vezi? “Vrajitoarea” e un “El”. A inceput sa palpaie beculetul: hopa, avem curent!!! Deci, la drum, ca in bezna doar liliecii si bufnitele se simt in largul lor. Iar eu, care tanjesc dupa lumina si soare, mi-am luat rucsacul in spate si…iaca-ta-ma-s!
Vanez niscai scurgeri de curent 🙂
Mulțumesc, Felicia! 🙂 Happy Echinocțiu!
Să visăm, zic! Mulțumesc! 🙂