Editorialul Vrăjitoarei
Suntem în plină schimbare. E un truism ieftin: tot timpul suntem în schimbare. Dar una e să-ți schimbi pijamaua și alta casa, relația, ori jobul. Sau, obiceiurile… În război, unii oameni schimbau țările, își schimbau viețile cu totul. Momentan, am putea spune că suntem în plin “război energetic”. De prin 2010 încoace, valurile de schimbare vin către noi mai ceva ca al treilea război mondial, tot trâmbițat de unii amețiți. Iar schimbările au un impact emoțional atât de mare, de parcă am fi deportați în lagăr.
Am toată compasiunea pentru ceea ce se întâmplă în jurul meu, de la incendii până la refugiați, dar direcția este una singură: înainte. De aceea nu comentez niciodată. Căci ceea ce se întâmplă acum este urmare a trecutului: a modului nostru tâmpit și trist de a fi și a gândi. Nu din cauza planetelor. Ne este atât de ușor să dăm vina pe Uranus, Pluton sau alți dumnezei fără să vedem cât de tare ne poluăm prin modul nostru idiot de a exista.
Așteptăm de două mii de ani, la coadă la sfintele moaște, o mântuire care nu mai vine, fără să mirosim că ea există în noi și că așteaptă doar schimbarea obiceurilor și credințelor noastre. A modului nostru de a gândi.
Pe unii îi enervează că fac numai predicții pozitive. Ceea ce fac eu, de fapt, aici, este ceea ce mă pricep: să merg înainte. Să extrag ceea ce este bun, frumos și funcțional din fiecare zi (și aspect planetar) și să lansez idei în eter. Sau pe Facebook 🙂
Aș putea face predicții negative și nu aș da greș: presiunea energetică este uriașă, iar în momentul în care aș lansa o astfel de predicție, mintea celor câteva mii de oameni care mă citesc (câteodată) ar amplifica-o la maxim.
În acești ani, puterea minții noastre e în creștere exponențială; unii au sesizat-o, alții o vor face curând. Iar susținerea energetică (i.e. aspectele planetare) extrem de puternică. Când alegem să mergem pe “configurația veche” (slujbă, pensie, cimitiru’ Ghencea) catastrofele vin. Inevitabil: Pământul nu mai are chef de noi, ăia vechii. Ăia care gândim ca bășinoșii de 80 de ani din fața blocului, care se uită mereu la proteve să vadă ce catastrofe se mai întâmplă.
Când, în schimb, alegem posibilități noi, apare schimbarea. De frecvență, de situație, de obiceiuri, de mod de a fi. Doare și aia, dar ne-am plictisit să tragem la același jug și vrem ceva nou. Iar Pământul ne va susține.
Care nou, iată, se întâmplă. O simțim fiecare din noi, cu fiecare “băi, nu mai suport!” pe care îl oftăm. Deocamdată, ne dăm plasturii jos. Dar zorii se arată. Eu îi văd. Et vous?
Hai, deșteptarea, e de bine!
Vrăjitoarea Electrică