Zicea odată un călugăr către un enoriaș:
– Fiule, la Dumnezeu se îndrăznește!
Adevărul trăit de mine este că la Dumnezeu intri direct și spui ce vrei. Nu faci balet și nici patinaj artistic: ai intrat, ai spus răspicat “vreau asta” și aștepți răspunsul.
Observ în jurul meu tendința celor care caută și se caută de a intra în tot felul de complicățenii și explicații, de a experimenta tehnici care de care mai sofisticate care să le permită accesul în lumea “energetică”. De la simboluri Reiki, cristale, cuadraturi și planete și până la filosofia religiei, omul caută răspunsuri din ce în ce mai complicate la întrebarea “cine sunt eu și care mi-e calea?”. Problema este că uităm esențialul: conexiunea directă pe care o avem dintotdeauna cu Dumnezeu. Și cea mai simplă procedură de menținere curată, puternică și frumoasă a acestei legături: rugăciunea. O practic de când mă știu; când nu mai înțeleg nimic și-mi dau cu virgulă și Saturn și numerologia și psihologia cuantică, intru la CEO și mă rog. Simplu, direct, îi zic ce vreau. Și apoi ascult.
Un profesor britanic de astrologie, pe care am avut onoarea să-l cunosc, m-a învățat o chestie practică: “Ion, make it simple”. De atunci, aplic acest principiu în tot ceea ce predau. Totul trebuie să fie practic, funcțional, la obiect. Este motivul pentru care evit să predau complicățenii, asterorizi, legături planetare dubioase și speculative.
*
De ieri, domnul Mercur a intrat în Berbec. O zodie dinamică, un teritoriu unde oamenii sunt direcți, simpli, energici. La obiect. După o perioadă de intense curățări energetice, spălări de programe, de câmpuri etc., planetele încet încet ies din Pești, pregătindu-se pentru Luna Nouă din Berbec: înnoirea. Eu îi zic Învierea planetară. Perioada aceasta, dintre Pești și Berbec este un buffer, un câmp intermediar în care se spală, se vindecă, se iartă și se desfac multe. E o zona de disconfort, adevărat, dar necesară.
Să revin la Mercur și la ceea ce semnifică el: comunicarea, mișcarea, plimbarea informației. Orice lucru care trebuie făcut, să fie făcut: “a man’s gotta do what a man’s gotta do”. Mergem înainte. Rezolvăm situații, tăiem noduri gordiene. Situația asta, care părea imposibilă, se desface așa, brusc. Lucruri se finalizează sau încep abrupt.
Deci, cum ne spuneau bătrânii: “curaj, găină, că te tai”. Rezultatele pot fi fantastice și neașteptate. Ceea ce e de spus să se spună, ceea este de tăcut să se tacă. De la hârtii, contracte, înscrisuri până la “aveam ceva să-i spun lui ăla”, totul se rezolvă mult mai eficient dacă e făcut simplu, la minut. Fără prea multă gândire în spate.
Și-n rest, numai de bine. Mai avem fix 2 săptămâni și e Lună Nouă. Să ne fie de bine!
Vrăjitoarea Electrică