Tot Mercur
Îmi ziceam, în Comisie, că nu scriu despre Mercur retrograd, dar m-a apucat. Așa că o fac. Mai ales că de mâine gagiul e direct.
*
Dacă am o calitate pe care mi-o recunosc cu toată candoarea și pudoarea e aceea că nu mă dau bătut. Niciodată. O dau de gard, mă lamentez, mă prefac învins, mă-mbăt, câteodată mai mor, dar un gând, acolo, într-un raft al minții mele îmi zice “I will not give up. Never – ever”. Aceasta ar fi o frumoasă definiție a omului: specia aia perdantă care nu se dă niciodată bătută.
Astăzi, zilele acestea, pe cer se întâlnesc niște aspecte grele între planete greuceanu. Mercur retrograd la intersecție cu Pluton, cuadratură cu Lilith, cuadratură cu Uranus … și a mai fost și Lună Plină… Nu am vorbit, până acum, de Lilith, deoarece lucrez de obicei cu Planetele fizice, clasice. Dar simt greutatea emoțională care ne apasă, de câteva zile încoace, ultimile zile ale retrogradării lui Mercur amplificate de Pluton (zeul adâncurilor, al morții, al regenerării) și de cucoana Lilith. Zeița a tot ceea ce este reprimat, ascuns, tabu, “nuivoie”, în noi.
Ne uităm în jur și vedem, pe la unii, pe la alții putere, magie, influență, forțe pe care omul le poate declanșa și care pot merge de la sublim (transformare totală) până la distrugere. Toate aceste puteri zac, latent, în fiecare din noi. Fiecare are un mic sau mare vrăjitor, șaman, bioenergoparapsihopupu etc. Fiecare poate opera la nivel subtil cu forțe și energii care scapă de sub controlul mental sau vizual al conștienței mundane. Și, mai ales, fiecare ni le reprimăm, care cum putem.
Deci zilele astea nu-i despre făcut sau vorbit, nu e despre înțeles, e despre SIMȚIT. Simțit planurile subtile din noi. Simțit cum “așa nu se mai poate”, “vreau s-o iau de la capăt”, “ceva major mă apasă”. Sunt lucruri plăcute (dar mai ales neplăcute) care acum ies la suprafață. Nu-i nimic de făcut cu ele: pur și simplu iese Vrăjitorul din noi la aer. Lasă-l!
*
Rostul planetelor retrograde este acela de “reglaj”. Universul e un sistem coerent și integru: nimic nu este lăsat în urmă. Și mai ales nimic nu este lăsat să avanseze prea rapid. Mai ales mintea: că asta o ia pe câmpii și n-o mai oprește nimeni. De-aia și retrogradează Mercur de 3 ori pe an: ca să ne mai revenim oleacă, s-o mai dăm și pe emoții, pe chestii “enervante”, pe întors din drum, pe vacanțe de la microprocesor.
Acum, Mercur, pe lângă faptul că o arde prin Capricorn (“treaba-i serioasă, frate”), o freacă la greu cu Pluton. Zeul morții. Intens, adânc, nu prea-ți vine să râzi. Descoperi chestii la tine și cu tine. Te-apucă celebrul “ceva nu-i în regulă cu mine”. Din acest motiv, motivația mentală de a purcede spre chestii noi a fost spre zero. Ne tot coim din 19 decembrie încoace… Ba pornim relații, ba le reluăm pe-alea vechi, ba ne-apucă ba ne lasă. În perioada lui Mercur retrograd cam orice relație ruptă sau pornită dă cu virgulă. Nu-i o regulă, dar de ce să forțăm statistica? 🙂
Ziceam și de Lilith, prin Balanță, semnul relațiilor, care amplifică tot ceea ce am reprimat, am crezut că nu avem voie, ne-am refuzat. Suntem în și urmează o perioadă de “reglaje relaționale”, o refacere de alianțe. Să vedem…
Îți șoptesc ceva: indiferent ce ai simțit sau prin ce ai trecut, e ok. Ești ok. De mâine, Mercur merge iar direct, se întâlnește din nou cu Pluton, iar apoi se duce în Vărsător, de unde a-nceput marche-arrier-ul. Ne punem creierul la punct și o dăm iar pe cognitiv, după sarmale, vacanțe, despărțiri, emoții ciudate.
Așa că spor la descoperit și apucat de voi, salut Vrăjitorul din fiecare și îi zic “se poate!”.
Aleluia,
Ion