admin

* Facui ce facui si ajunsei pe la mijlocul lui Octombrie in Norvegia. Tara europena care nu e in Europa, deci nu cunoaste valoarea euroiului. Sigur si neasteptat, la aeroportul din Bergen, un nene frumos, tanar, inarmat si cu ochi albastri m-a intampinat cu racoritorul: Ce cauti aici? I-am explicat ca am venit la munca, i-am explicat unde, i-am explicat…

- Bă, tu când o să termini cu tâmpeniile astea? O să ţi se urce vreodată mintea aia la cap?... - Dar ce-am făcut, vere? îl întrerupse Tatiku, care continuă pe un ton şi mai vehement: ia uite, bă, la ei... ce-aveţi, vere cu mine? - Băi Tatikule, tu să taci: acum vorbesc eu! urlă Jean la el... tot tu…

Depresia nu este singura mea ocupaţie pe-aici. Din când în când, destul de rar, mai fac diaree. Foarte neprietenoasă, dumneaei apare doar între 12 şi 1 noaptea. Aseară mi-a făcut o vizită. Am stat de vorbă jumătate de oră, fix, am recunoscut tot, iar după ce nu mai aveam nimic de spus a plecat. Azi dimineaţă am ajuns chior de…

- Ioane, cum îl vrei, latch sau impuls? - Dă-mi-l impuls, că agăţat n-am ce face cu el. STOP-ul îmi trebuie latch. - Păi normal că STOP-ul ţi-l dau agăţat, că altfel ţi se opreşte motorul. Bucla trebuie închisă permanent. * Ceea ce facem noi, gaşca de români, pe-aici, se numeşte commissioning. PIF, acasă : Punere In Funcţiune. În general,…

-La mulţi ani nene! -La mulţi ani, Ioane! Da’ de ce „la mulţi ani”...? -Păi cum, nu ştii? -Nu! -E „Ziua Recoltei” în Qatar.... -Aoleo... -Da... se culeg viile, ies ţăranii cu varză, cu gogonele, se bat între ei cu ardei... e sărbătoare mare! -Şi calcă şi strugurii-n picioare? -Da cum... să vezi arăboaicele ce joacă sârba-n remorcă, pe ciorchini...…

Ca-n orice instituţie dominată de musulmani, sau aflată într-un cadru Islamic (e.g. firma unde lucrez), şi aici exista o încăpere specială, dedicată rugăciunii. Situându-se pe culoarul ce desparte doua corpuri de clădire în care mai mereu am treabă, vrând-nevrând (mai mult vrând) am tras şi eu cu ochiul. Camera este frumos aranjată, cu covoare “persane” pe jos, curăţică, şi având…

A fost odată ca niciodată… În prima zi se duc vreo doi directori mari şi câţiva şefi de departamente la întâlnirea cu beneficiarul lucrării. (Nu contează câţi şefi sunt, cu cât mai mulţi, cu atât mai bine, că se dau mese - ideea e ca niciunul din membrii delegaţiei să nu participe la realizarea lucrării vreodată). Fiecare dintre ei inţelege…

- Ingineria: Jean. - Auzi, mami, voi măsuraţi ţeava în mililitri? Pauză. - Alo, Jean? Mai eşti? - Pe mă-ta; sigur că mai sunt... cum să măsurăm ţeava în mililitri?!? - Ba pe mă-ta, că-i mai grasă. Tu n-auzi c-aşa scrie aici? - Vin acu’. Închide. Se ridică, iese de la Inginerie, străbate vâjâind coridorul ce desparte (sau uneşte) cele…