admin

  Îmi pregătisem de acasă textul; nu stiu de ce, dar banuiam ca aşa o să se-ntâmple. I-am spus, deci, dupa ce am ajuns şi m-a invitat politicos pe un scaun, cu intrebarea yes, sir? - Vreau să ma tunzi doar cam atâta. I want you to cut my hair just a litlle: like this... şi i-am aratat, între două…

- Roo-mâ-ni-aa! Roo-mâ-ni-a! Costi intră pe uşă cu o sticlă de bere la 2 litri în braţe. - Haide, Constantine, că-ncepeau ăştia fără tine. - Fără mine?!?? Cum să-nceapă, mă, fără mine? Păi ce zici tu, io-i las? În sufragerie, la etajul 3 de la Feteşti se-adună lumea pentru meci. Dacă bairamele se ţineau în apartamentul Gal/Nepotu/Jianu/Moxu, meciurile se văd…

Venisem de la serviciu cu Emori; rămăsesem până mai târziu şi mă adusese el cu maşina. Cum ajungem, lihniţi de foame, evident, după aproape 12 ore de şantier, ne repezim în sala de mese. Prima ţintă, şi el şi eu: toaleta. Nu pentru altceva, dar ca să ne spălăm pe mâini. El, la o chiuvetă, eu, la alta. Oarecum mirat,…

- No, sir, you go and eat there, this is the line for us... Din prima zi, când am mers în sala de mese şi m-am aşezat la coadă, la „plimbă tava”, un coleg mai colorat m-a atenţionat cu cuvintele de mai sus. M-am uitat mai atent în jur şi – într-adevăr – în cealaltă jumătate a salle a mange…

Printre multe lucruri minunate uitate acasă se află şi un ceas deşteptător. Cum trezitul la 5 nu este la îndemâna oricui fără stimulenţi, iată-mă în postura de ghici cum mă scol mâine dimineaţă. Am un televizor în cameră; partea bună e că are timer - adică porneşte singur la ora dezirată, cea proastă e că nu am cablu, aşa că…

Orice şantier are un Vasile. Este omul bun la toate, care le ştie pe toate şi pe toate le face. Întâmplarea, şi numai întâmplarea face ca al nostru Vasile să lucreze la PIF, adică într-unul din compartimentele pe care le conduce Jean. Fiind unul din cei mai vechi oameni din firmă, înfipt în Cernavoda încă de pe vremea Unităţii 1,…

Jean intră în birou la producţie, să le zică băieţilor o poantă. Inăuntru – Cezar şi Alin, amândoi preocupaţi şi gravi, nevoie mare. Alin vorbea la telefon : « … când a căzut ? acu, de dimineaţă ? … păi şi schela noastră avea placuţa pusă ? … dă-l mă-n mă-sa pe ăla, poa să şi crape…noi aveam plăcuţa montată…

Acum vreun an mi-am cumparat – nu stiu ce mi-a venit – un « invatati singuri japoneza ». Cât mă bucur că l-am lasat acasă! Şeful meu (Kaida) este japonez, adjunctul lui la fel (Emori), iar jumatate din restul echipei sunt tot japonezi. In schimb mi-am luat cu mine manualul de franceza, că - deh! – lucrez la o firmă…

După ce am traversat jumătate de lume ca să ajung aici, ce credeţi că am mâncat astăzi la prânz? O specialitate japoneză veritabilă, şi anume... ciorbă de praz. Da! De praz, frate. Deci, ziua 1. Nu ştiu ce’au avut ăştia cu mine, dar am călătorit Bucureşti – Frankfurt – Doha cu business class. Pe Lufthansa mai e cum mai e,…

- Ia uite-l, bă, şi p-ăsta: cămaşă, cravată şi bluza de salopetă pe deasupra... unde s-o crede? Alin privea prin geamul biroului de Inginerie, râzând de noua apariţie din curtea şantierului. - Las’ că acuşi îl cheamă la el ăl’ bătrân, să vezi ce mi ţi-l ia la jumulit. Parcă-l aud: „bă nene, fii amabil, că ne rărim: ţi-am zis…