A fost și Luna Plină. În Gemeni. Eu m-am uitat la ea, ea s-a uitat la mine: de obicei scriu despre un happening “astral” dacă am subiect. Dacă i-am prins șpilu’, adică. De data asta, nu i l-am prins. Ieri. Doar că n-am dormit decât 4 ore azi noapte. Și pe la fără zece m-a luat cu insight și cu a-ha! Deci scriu.
Părerologus Atotștiutorux Maximus, sau, în română, Antebăgătorul de Seamă, este o specie în plină dezvoltare ce face parte din fauna prezentă pe la cursuri de dezvoltare, spiritualitate, coaching, motivaționale, etc. A citit tot, de la Kant, Freud până la Joe Dispenza și Wayne Dyer: nimic nu i-a scăpat. E la curent cu horoscoapele, deci știe că Gemenii sunt nehotărâți sentimental iar Fecioarelor le-am mers greu anul trecut. N-a ratat niciun curs de coaching, de la A pân’ la Z, le-a marcat pe toate; și-a amânat concedii sau și-a bătut nevasta ca să mai capete un pic de cunoaștere evanghelistă.
Un lucru minor (dar nesemnificativ) i-a scăpat, însă: practica. Statistic vorbind, ponderea covârșitoare a cursurilor pe care le-a urmat și a tonelor de pagini înghițite diminuează până la nul necesitatea de a le și aplica. De a lucra cu el. Îl vezi că inervine în timpul cursului, adoptă poziția kung-fu “cocoș-eu-știu-tot” sau “găină-isterică-voi-sunteți-toți-proști”, ignoră cu desăvârșire iritarea sălii și peiorează citate celebre de pe Facebook. Îi lași să vorbească, afli (vorbă furată din “Cațavencii”) că ei știu cu exactitate pe unde se pișe găina, apoi îi prinzi cu suava întrebare, pusă pe un ton cât mai inocent:
– Scuză-mă, te rog, tu ai aplicat chestia asta? Spune-ne și nouă, cum a fost?
– Ah, nu, vorbeam în general, referindu-mă la ceea ce a spus colega… Vroiam să-i explic de ce nu-i merge bine în relații: pentru că nu se iubește suficient.
– Și cum faci asta…? (aici tonul trebuie să fie cât mai candid, ca să auzi cum i se strânge sfincterul)
– Aaaa… ăăăăh… Buddha spunea că…
Stai jos: patru. Vii în toamnă. E trist, pentru că reversul medaliei la avalanșa de informație care există pe net este că nu mai avem timp să aplicăm. Am fost și eu pe strada aceea; aveam chiar bulevardul meu. Mai deștept ca mine nu era nimeni. Citisem enorm, mai și practicasem, făceam și o facultate. Asta până am dat cu nasul de niște autentici, care chiar practicau ceea ce predau. Care studiaseră și experimentaseră pe pielea lor tot ceea ce îmi transmiteau. Și-atunci am aflat ce-i aia smerenie. Mai iau și-acum fiole. Și când m-apucă iar, mai trec pe la oamenii ăștia și-i rog “mai dă un pic, te rog, cu mine de pământ. Pune-mi întrebările alea, grele…”
*
Luna, ziceam, a fost plină, adică a făcut opoziție geometrică cu Soarele din Săgetător. Dar nu numai cu Soarele, ci și cu Saturn. Ăla care vine și te întreabă “auzi, tu ce știi să faci, de fapt? Ce ai aplicat până acum din toată varza care e în capul tău?”. Saturn e cunoscut, printre astrologii serioși, ca responsabilul cu “reality check”.
Pe scurt, este vremea bilanțului, a recunoștinței și a iertărilor aferente anului care tocmai ce se duce. Și este o vreme în care ar fi bine să ne punem și întrebarea “cât din ceea ce știu, aplic? Când am de gând să mă apuc și de mine, să mai ies din cap?”
În rest e de bine. Sper că voi ați dormit bine azi-noapte. Vă ursesc un sfârșit de săptămână interesant, cu succes deplin la cumpărarea cadourilor și, mai ales, gânduri bune, practice și utile.
Ahhh… și să nu uitați să mai fiți și fericiți, că-n rest le știm pe toate.
Vă pupă
Vrăjitoarea Electrică