Un fel de altfel
(Luna Plina din 22 feb)
Când mă uit pe cer, la un eveniment astrologic, mă interesează tare un lucru: intenția acelui fenomen. Intenție care, în astrologie, este dată de poziția Ascendetului. “Ce intenționezi, bre?” “Uită-te la răsărit și-o să vezi”.
Când, pe 19 februarie, Soarele a intrat în sectorul de cer numit Pești (ultimile 30 de grade ale eclipticii), m-am uitat și eu la Ascendent. Să văd, carevasăzică, ce vrea astrul în cele 30 de zile cât stă pe-acolo. Și văd tot Peștii. Ba văd și planeta Neptun, care răsărea și ea. Hmmm… Fain!
Un lucru m-a deranjat, când m-am apucat să studiez psihologia (una din amantele mele): lupta cu un concept numit “gândirea magică”. Gândirea magică e pentru copii și trebuie să dispară la maturitate. Cică. Să mori tu..!
Nu știu, o fi adevărat, dar eu am citit povești până la 18 ani și încă-mi mai place. Și cam tot ceea ce fac acum se bazează pe un fel de înțelepciune extrasă din mitologie, povești, basme, pilde.
Peștii și Neptun sunt strâns legați de acea capacitate psihică numită imaginație; capacitatea (și nevoia) de a visa, de a crea, de a pluti pe niște valuri semi-conștiente de povești, simboluri, elemente de creație care îmi fac viața frumoasă și mă ajută să cred în idealul meu. În POVESTEA MEA.
Că eu am o poveste. Și tu ai una, știai? Și dacă ne-am strânge toți într-o seară și ni le-am spune ar ieși ceva ce-ar bate Game Of Thrones și alte prostii scumpe fără cap sau coadă. Deci, care-i povestea ta?
De multe ori, nu știm. Nu mai știm. Că am uitat, ne-am luat cu treburile, cu multinaționalele, cu NLP, coaching și dezvoltare personală și am cam omis… Nu-i nimic: visează. Belește ochii la Luna aia Plină de afară și întreabă-te, ca prostul, “care-i, bre, povestea mea? ce visez eu să fiu/fac/iubesc/creez?”
*
Căci da, astăzi este Luna Plină. Luna-i în Fecioară, lângă Jupiter (l-ați văzut, pe cer? e chestia aia strălucitoare) și Soarele-n Pești, lângă Neptun. Ba, chiar, Luna se mai află lângă un portal energetic numit Nodul Nord. Se fac povești mișto pe cer. Este despre Făt Frumos, Ileana Cosânzeana, mari povești și evadări din trecut. Căci da, ia ghici, Ascendentul Lunii Pline (intenția, de care ziceam) este în… Balanță. Sîc! (și, pentru connoisseurs, Venus în V, casa iubirii, deci e cu love și inimă roșie, la drum de noapte cu așternut).
Întotdeauna când e Lună Plină începe o perioadă de detașare de ceva, de let go, de detoxifiere, descărcare de bagaje și lucruri inutile. Un fel de “auzi, la ce ești dispus să renunți, ca să mergi mai departe cu povestea ta?” Ai vrea să renunți la griji, preocupări, bagaje, relații din trecut? Poate-ai vrea. În orice caz, sfatul babei înțelepte din basme rămâne în picioare: “orice-ai face, nu te uita înapoi!”.
Eu, unul, așa simt Luna asta plină: începutul sfârșitului, evadarea, the last frontier. E frumoasă, e cu vindecare. Un sacrificiu, ca-n orice basm, e necesar: lasă ceva din trecut în spate. O grijă, o nevoie, ceva ce nu-i al tău.
Zece întâmplări ciudate și-o minune… Un fel de altfel de altceva. Cam despre asta e vorba până la echinocțiu și Luna Nouă din Berbec. Povești minunate despre tine e timpul să se nască. Așa că, parafrazând titlul unui roman de pe vremuri, “până mă întorc, visează”.
Ceea ce îți ursesc. Happy Lună Plină!
Vrajitoarea (Electrica, desigur)