Santier

  • Urmareste si vrajile de pe...

Semafoare şi Vasile

Data: September 24, 2008 Autor: vrajitoarea Almanahe: Santier 0

Orice şantier are un Vasile. Este omul bun la toate, care le ştie pe toate şi pe toate le face. Întâmplarea, şi numai întâmplarea face ca al nostru Vasile să lucreze la PIF, adică într-unul din compartimentele pe care le conduce Jean. Fiind unul din cei mai vechi oameni din firmă, înfipt în Cernavoda încă de pe vremea Unităţii 1, cunoaşte locul fiecărui şurub, istoria fiecărui loc, povestea oricărei părţi din instalaţie, precum şi cantitatea şi tipul de alcool pe care-l bea oricare din şefii care s-au perindat sau care mai există încă pe acolo. Şi este omul pe care-l foloseşte directorul pentru a-şi rezolva treburile personale, sau de „reprezentare”.

*

- Băi, băieţi, îmi faceţi şi mie devizul la o lucrare?

- Ce ai de făcut?

- O modernizare la nu ştiu ce instalaţie de-a primarului… relaţiile lu moşu…

- Dă-o-ncoace…

Jean ia Normele de Deviz de Lucrări, începe să studieze şi se-apucă să scrie devizul:

Săpătură manuală… 3 om-oră  pe 100 m…

Montat echipamente electrice…x

Pozare cablu forţă….y

După ce se plictiseşte, începe să studieze normele din cărţulia portocalie, care cuprindea toate tipurile de lucrări-montaj posibile. La un moment dat, i se luminează faţa, şi-ncepe să scrie cu entuziasm. După o jumătate de oră, îl cheamă pe Vasile.

-           L-am gătat. E bine?

Vasile aruncă o privire neatentă, vede normele care-l interesau, îi confirmă lui Jean şi fuge la imprimantă. Se-ntoarce cătrănit:

-           Băi, Jeane… când ţi-am zis eu ţie de alei betonate…?

-           Unde, mă?!!

-           Uite, aici…

-           Ah, scuză-mă, Vasile, e o greşeală de tipar… eram grăbit… uite, corectez acuma… gata! Am scos-o… în rest e bine, da?

-           Băi, voi faceţi mişto de mine…

-           Nu, Vasile, cum…?

Vasile pleacă nervos la imprimantă, se întoarce, studiază devizul, vede cifra finală, i se pare în regulă, şi fuge la Director…

-           Stai să vezi cum se-ntoarce fumegând… râde Tudorică…

Nu trec 5 minute, că apare din nou Vasile, nehotărât dacă să fie foarte cătrănit sau să râdă să moară:

-           Băi, Jeane… Daţi-o, bă, de treabă…

-           Ce-i,Vasile? Nu e corectă cifra finală…? face Jean pe miratul.

-           Lasă-mă, măi, cu cifra… când ţi-am spus eu ţie de montaj semafoare mici şi mijlocii… ?

De-atunci, Vasile e foarte atent când vine pentru un document la Inginerie.

 

 

*

-           Jeane, hai repede că trebuie să fac o comandă de materiale. Şi tu ştii să redactezi frumos, să scrii…

-           Ce ţi-a mai dat moşu să faci? (moşu era directorul).

-           Facem un post de transformare la o staţie de betoane… o relaţie de-a lui…

-           Şi ce-ţi trebuie?

-           Păi cablu de forţă, 3×120, de conexiuni, de doi jumate, de şase, băgăm şi de zece, că nu se ştie… nişte galben-verde, pentru împământare…

-           Stai să scriu…

Jean deschide calculatorul, scoate un format de comandă materiale şi-ncepe să redacteze ce-i zicea Vasile.

-           Mai zi, acuma, că am umplut prima pagină.

-           Păi ne trebuie şi nişte siguranţe automate.

-           Microîntrerupători, din ăia… de care vrei?

-           Păi… bipolari, cu protecţie diferenţială…

-           Bipolari… cu doi poli, adică… lui Jean i se aprind iar beculeţele…După ce mai meştereşte ceva la fişier, îi zice lui Vasile:

-           Gata! Poţi să te duci la imprimantă, să-l iei.

Vasile, deja învăţat cu Jean, nu se lasă uşor:

-           Neeee…. nu mă păcăleşti tu aşa uşor… ia să văd ce-ai scris… Vasile îşi pune ochelarii, şi-ncepe să citească: …cablu de zece… aşa… siguranţe automate…25 amperi… păi ce făcuşi, Jeane, nu băgaşi tu nimic de la tine…?

-           Hai, Vasile, că n-am timp de glume… Dăm la imprimantă?

-           Dăm!

-           Gata! Fugi!

Imprimanta se afla la Inginerie. Când Vasile iese pe uşă, Jean formează: 216 şi, grăbit, îi spune celui care răspunde:

-           Mărine, urgent… acuma te duci la imprimantă şi iei foaia care iese… când apare Vasile, te faci că nu ştii nimic.

-           OK, Jeane! Am zburat.

Jean închide, modifică ceva la fişierul scris mai înainte, apasă PRINT, şi se pune pe aşteptat. Trec 5 minute, 10… peste un sfert de oră îşi face apariţia Vasile, ca o floare, fără să comenteze nimic, dar şi fără nicio foaie în mână.

-           Ai adus, măi, foaia? Îl intreabă curios Jean.

-           Ce foaie? Comanda? Nu! I-am dat-o directorului, că era urgent.

-           Ceee?!? Păi şi n-ai venit s-o mai verificăm o dată? Nu ştii că ăla face ca trenul dacă găseşte vreo greşeală într-un document?

-           Păi nu ne-am uitat amândoi în calculator?

Jean nu mai stă la discuţii şi zboară pe uşă:

-           Unde e acum hârtia?

-           Pe biroul lu moşu…

Jean e în zbor planat. Intră la director, se scuză şi spune:

-           Imi pare rău, domnule director, trebuie să iau comanda de materiale înapoi…

-           Păi? Ce s-a-ntâmplat?

-           Am scris greşit un cod, şi nu l-am verificat…

-           Lasă, că verific eu…

-           Nu, domnu Director… o iau înapoi, că nici cantităţile nu sunt cele bune… lăsaţi-mă să o mai studiez o dată.

Mai mult smulgând-o decât luând-o, Jean zboară înapoi cu hârtia. Vasile e vesel: s-a prins.

-           Na, că acum ţi-am copt-o eu ţie, fără să vreau… ce-ai mai scris acolo?

-           Ia şi citeşte.

Vasile studiază prima pagină, nimic… dă foaia şi începe să râdă:

- Siguranţă bipolară cu doi poli…şi-apoi izbucneşte: polu Nord şi polu Sud… Tu nu eşti sănătos… dacă semnna ăl bătrân?? Cum explicam noi siguranţele astea cu Polul Nord şi Polul Sud???

 

 

Send Comment